Sfaturi pentru biruirea patimilor

Ucenicul: Vreau mult sa ma pot indrepta, dar sunt in continuare tulburat de dorintele patimase. Ce pot face sa le biruiesc?

Staretul : Staruie in vointa, iar Dumnezeul Cel Atotputernic te va rasplati dupa inima ta; caci inceputul virtutilor si izvorul lor este deschiderea si dorinta de bine a cuiva in Domnul. Omul nu poate birui patimile prin el insusi. Aceasta e lucrarea dreptei Celui Preainalt, este lucrarea puterii lui Dumnezeu. Dinspre partea noastra, noi trebuie doar sa pastram intreaga deschidere intru sfintenie daruita noua de Dumnezeu, si, potrivit ei, sa aducem ostenelile noastre de a atinge limanul lin al nepatimirii. Fara nici o indoiala, Cel Preainalt va desavarsi osteneala celui care voieste aceasta. Asa ca, daca voiesti sa te ridici din mormantul patimilor, atunci tine-ti intotdeauna mintea atenta la aceasta; ingrijjeste-te de aceasta si lucreaza cu ravna nesovaielnica. Nadajduieste in Dumnezeu, Care poate arata puterea Sa, prin harul Sau, in slabiciunile noastre, si te vei mantui. 

RISIPIREA GANDURILOR

Ucenicul: Cum pot scapa de risipirea gandurilor in timpul rugaciunii?

Staretul: Cand te rogi cu buzele, roaga-te si cu mintea; adicaingradeste-ti mintea cu puterea cuvintelor rugaciunii. Daca esti tulburat de vreun gand la ceva, de cum ai observat aceasta neluare aminte, intareste-ti atentia la rugaciune. Fa aceasta tot timpul si vei simti folosul.

Statornicia mintii atrage lucrari deosebite ale harului. 

TRANDAVIA

Ucenicul: Lenea ma stapaneste inca mult; cum sa scap de ea?

Staretul: Daca lupti impotriva lenei fara hotarare, nu o vei birui niciodata. Dar, de cum te-ai ridicat impotriva ei cu hotarare neclintita, cu ajutorul lui Dumnezeu, desi nu fara suferinte, poti castiga biruinta. A rezista chiar daca esti atacat este semnul unui ostean bun si credincios; dar a renunta de fiecare data este trasatura unui purtator de arme nepasator. Cand cineva ajunge in aceasta patima, trebuie sa ia aminte la sine pana in mormant,altfel va auzi in ultima zi cea mai infricosatoare judecata de la Cunoscatorul inimilor: Sluga vicleana si lenesa! (Matei 25, 26).

In Scripturi se spune „Celui care biruieste” si nu „Celui care a biruit” deoarece fara ajutorul Celui Preainalt nu putem birui pe vrajmas cu desavarsire; niciodata nu am putea castiga vreo superioritate asupra lui. Numai cel care biruieste este incununat, numai cel care porneste la lupta cu hotarare neclintita de a duce razboiul pana la ultima suflare, numai cel care nu arunca niciodata armele in clipa celei mai mari primejdii, cel care, fie el in prizonierat fara de voie, nu isi preda inima dusmanului. Unui astfel de om, chiar de ar fi cateodata invins, nu i se imputineaza niciodata ravna cea sfanta; el se jertfeste neincetat, cu duh de nadejde. Din acest motiv sporeste si primeste cununa numai pentru hotararea lui, caci a fost gasit curajos si vrednic de cinstirile ceresti.

DEZNADAJDUIREA

Ucenicul: Cum pot scapa de ucigatorul duh al deznadejdii?

Staretul: Pesemne ca, din voia ta proprie, esti atras catre ceva anume. Daca incetezi a te mai calauzi singur si daca vei face totul cu binecuvantarea lui Dumnezeu, atunci, cu aceasta binecuvantare, vei culege pacea sufletului si celelalte roade ale Duhului Sfant. Daca vei parasi cu totul voia-ti proprie nu vei simti niciodata greul intuneric al deznadaiduirii. Cele mai groaznice valuri ale patimilor se vor potoli; in locul lor vor rasari limpezimea mintii, linistea gandurilor, blandetea duhului si pacea cea neamagitoare, care te va binecuvanta din inalt si va veni sa se salasluiasca in sufletul tau. Daca vei pastra atentia neintrerupta si luarea aminte la tine insuti, vei deveni asemenea fecioarelor intelepte si vei intra in camara de nunta a Mirelui Celui nemuritor.Mirele vine in miezul noptii! Ai grija deci, sa nu-ti ingreuiezi inima cu deznadejdea. Da slava Domnului Dumnezeului tau pana ce nu va apune soarele. Vino in Numele Domnului la calea lepadarii de sine daca vrei cu adevarat sa te mantuiesti. Deznadejdea ii chinuie pe toti; ea strica roadele asteptate ale intelepciunii, chiar si in cei mai mari oameni. Dar nu are loc in incepatorul simplu si curat. Cel care s-a lepadat de sine cu nadejde in Dumnezeu, de ce sa mai fie deznadajduit? Pentru un astfel de om Vramasului i-au lipsit de tot sabiile (Psalmul 9, 6).

JUDECAREA CELORLALTI

Ucenicul: Cum ar trebui sa ma port cand ii vad pe altii exprimandu-si liber gandurile si sunt scandalizat? Dar atunci cand, cu privire la sfintia voastra, parinte, nu vad intotdeauna blandetea unui staret in purtarea fata de altii si atunci ma simt si eu jignit?

Staretul: Ti se pare asta pentru ca iti lipseste atentia, iti lipseste intelegerea. Nu trebuie niciodata sa judeci pe cineva de vreme ce nu cunosti ratiunea lucrurilor sale. Si nici scopul, care se ascunde in spatele felului in care ma port cu altii, nu il stii. Astfel de fapte pot scoate la iveala mult mai iute caracterul interior al unei persoane, si sunt necesare in cazul celor ce se comporta cu trufie. Asa ca nu ai dreptate. Incearca mai bine sa fii atent la tine insuti si sa nu mai urmaresti faptele, purtarea si treburile altora. Ai venit la scoala lepadarii de sine ca sa faci ce ti se spune; de aceea nu ai dreptul sa judeci cand, unde, cum si cu cine au altii treaba.

DRAGOSTEA FRATEASCA

Ucenicul: Nu vad dragoste intre frati si nu aflu pe nimeni cu care sa pot vorbi despre Sfintele Scripturi.

Staretul: E cu neputinta sa nu existe dragoste intre ei. Asta ar trebui sa gandesti, si asta este concluzia corecta la care ar trebui sa ajungi. Daca nu vezi dragoste intre ei asta e pentru ca nu ai tu insuti dragoste. Tu insuti trebuie sa arati primul faptele adevaratei iubiri, si apoi o sa vezi ca dragostea salasluieste intre ei si e din plin pastrata in tine. Mai mult, ni s-a dat porunca de la Dumnezeu sa iubim pe aproapele cu o inima curata, dar nu scrie nicaieri sa cautam noi iubirea lor. Daca ei nu sunt in stare, sau mai bine spus, daca nu indraznesc sa discute cu tine despre Scripturi, atunci nu o cauta cu dinadinsul. Cine are smerenie, acela are si simplitate, iar acest vlastar dumnezeiesc nu iscodeste judecatile lui Dumnezeu. Se supune lor, pur si simplu, cu credinta, iar la timpul cuvenit, se multumeste cu acele conceptii pe care credinta i le dezvaluie. Dumnezeu nu o sa il intrebe pe incepator de ce nu a ajuns teolog, ci mai degraba de ce nu a luat aminte la sine. Dumnezeu nu il va parasi in cele ce ii privesc mantuirea. Or, daca e placut Lui, ii va descoperi si tainele cailor Lui. Mintea luminata cu Lumina lui Dumnezeu, potrivit masurii credintei sale, e mai presus de orice carte de invatatura, caci evident ca mintea descopera invatatura si nu invatatura mintea.

SPORIREA DUHOVNICEASCA

Ucenicul: De ce am ajuns ca dupa cinci ani de vietuire in manastire si incercari sustinute de a ma indrepta, sa simt contrariul: ca am devenit de fapt mai rau, faptele mele necugetate, inima rece si lasa de a marturisi?

Staretul: Foarte putini s-au inaltat in scurt timp pe aripile credintei si virtutii spre cerul cel duhovnicesc, sau au simtit in ei certitudinea vesnica intru nadejde si logodna cu  slava viitoare. Foarte putini, dupa osteneli indelungate, au simtit mistic rasplata cea mangaietoare sau florile bunei faptuiri in Domnul, care sa imbie gandul la multimea roadelor in via cea dintru inaltime a lui Hristos. Si sunt altii care nu vor simti niciodata acestea in toata viata lor pamanteasca, po­trivit randuielii Ocrotitorului nostru Cel ceresc, Dumnezeu, Care intotdeauna da ceea ce e bun pentru noi.Caci noi, cruzi inca in intelegerea judecatilor Celui ce conduce lumea, ii cerem adesea instrumente care, in ele insele si in puterea lor, sunt spre mantuire, dar pe care noi, in nepriceperea noastra, le-am folosi in defavoarea noastra. De aceea iubitorul Parinte al Luminilor ascunde unor oameni evlaviosi darurile care sunt spre mantuire altora, lor insa aducandu-le pierzarea. Ce s-ar intampla daca Dumnezeu, Care le stie pe toate ne-ar implini orice dorinta? Cred, desi nu sunt sigur, ca toata lumea s-ar pierde.Chiar daca nu respinge rugaciunile celor alesi ai Lui, totusi, uneori Dumnezeu nu le implineste cererile. Si asta numai pentru a le potrivi pe toate in cel mai bun mod, potrivit cu voia Sa dumnezeiasca. Ar mai trebui sa stii ca oamenii care traiesc fara a lua aminte la ei insisi nu sunt niciodata gasiti vrednici de a primi har; dar daca totusi se invrednicesc de aceasta numai prin bunatatea lui Dumnezeu se petrece doar inainte de sfarsit. Or, numai pentru ca tu nu te vezi inaintand, nu inseamna ca nu inaintezi deloc. Astfel de trairi pot sadi adevarata smerenie in inima ta. Iar cand ai dobandit cunoasterea ca esti lipsit de roade duhovnicesti, atunci trebuie sa-ti indarjesti lupta pentru Dumnezeu. Cand aflam ca suntem lipsiti de virtuti si, astfel, nu mai  avem o parere inalta despre noi insine, aceasta prin ea insasi poate atrage atentia binevoitoare a lui Dumnezeu, care ne va intari prin nadejde impotriva duhului ucigator al deznadejidii. Cand nu am reusit nimic in virtuti, nu e nici o alta cale mai aproape de mantuire decat smerenia. Inaltarea de sine chiar daca e insotita de virtuti, jigneste pe Dumnezeu; dar un suflet bland nu va fi uitat inaintea Lui.

PIERDEREA INCREDERII IN POVATUITOR

Ucenicul: Cum de am ajuns ca mi-am pierdut increderea si pretuirea ce acordam sfaturilor sfintiei voastre si povetele ce mi le dati au incetat sa mai aiba ecou in inima mea, si totul pare greu de facut?

Staretul: Ti-ai pierdut increderea din pricina banuielii, si pretuirea din pricina familiaritatii. Povetele mele nu mai gasesc ecou in inima ta pentru ca tu le asculti dintr-un fel de curiozitate; te gandesti ca sar brusc de la un subiect la altul si ca raspund intrebarilor tale doar cu niste simple sintagme. Lasa curiozitatea; cauta sa fii cumpatat in indraznire; si fii convins de faptul ca Dumnezeu este Cel Care te povatuieste prin altii. Nu fi distins; pastreaza-te in simplitatea ascultarii, si atunci vei simti ceva deosebit in inima ta. Daca nu ai simplitatea care discerne, dobandeste-o prin a nu te increde in tine, si prin amintirea scopului cu care ai venit aici. Aminteste-ti ravna si starea sufleteasca pe care ai avut-o la inceputul intalnirii inimii tale cu Dumnezeu, prefacerea sfanta lucrata de dreapta Celui Preainalt. Caci celui ce se afla cu adevarat in ascultare, cu ajutorul lui Dumnezeu nimic nu-i vine greu sa faca. Adevarata lepadare de sine va face intototdeauna ca jugul mantuirii sa fie mai usor. Daca ispitele nu intrec darurile lui Dumnezeu, omul care voieste sa se mantuiasca poate face orice in Numele Celui Care ii intareste pe toti – Domnul Iisus. Iar acesta este un adevar sfant de care oricine are credinta vie nu se va indoi niciodata. Pentru cineva putin-credincios, chiar si un fir de praf pare cat un munte; si la fel, pentru cineva care crede, este foarte simplu si foarte usor sa mute muntii ispitelor.

(extrase din: Ierom. Clement Sederholm, “Viata si invataturile Staretului Leonid de la Optina”, Editura Bunavestire, Bacau, 1998)

Sursa: marturieathonita.ro