Şi tu poţi face un miracol de Craciun! Copilașii dintr-o Parohie din Ardeal au nevoie de speranță

Vă mai amintiţi de copilaşii din parohia Dobârlău-Vale? 45 de sufleţele trăind la poalele unui munte, departe de lume. E greu acolo şi Moş Crăciun nu îşi aminteşte întotdeauna să treacă şi pe la ei. Anul trecut, însă, preotul paroh, Lucian Pozna a pornit o campanie pe Facebook şi a găsit printre voi câte un Moş pentru fiecare copilaş în parte. Iar in Ajun, Doamne, cum s-a mai umplut biserica satului de râsete, de cântece şi bucurie! Se auzeau până la Cer!

Acum vine din nou Crăciunul şi copiii îl aşteaptă iar pe Moş. Au scris deja scrisorelele, însoţite de câte un desen făcut după priceperea degeţelelor lor şi le-au încredinţat părintelui ca să le trimită lui Moş Crăciun, adică – şi vă spun asta doar la ureche – vouă. Sunteţi gata să le primiţi? Dacă accesaţi pagina de Facebook a Parohiei Dobârlau-Vale şi luaţi legătura cu preotul Lucian Pozna, el vă poate trimite o fotografie după câte o scrisoare şi puteţi alege astfel care vis să îl îndepliniţi.

Pare puţin lucru, dar nu e, să ştiţi. Ce se întâmplă când facem miracole, oricât de mititele ar părea, e că începem să le vedem mai bine pe toate cele pe care le-am primit şi noi deja. Da, în lumea noastră zbuciumată, plină de lupte şi nedreptăţi, o jucărie e doar o jucărie. O bucată de plastic cu nişte câlţi acolo. Dar pentru ei, pentru copii, e un miracol în sine, nu pentru valoarea materială a acelui obiect, ci pentru că simbolizează bunătatea lumii în care ei încă mai cred şi tocmai de aceea au şansa să o perpetueze.

Şi dacă aveţi vreo urmă de îndoială că miracolele sunt posibile şi că le putem face şi noi, oamenii de rând, vă vor spune tot copilaşii din Dobârlău-Vale că acestea există şi ei ştiu asta foarte bine pentru că au avut parte de ele deja.

Aveau şi ei un vis mai vechi: un Centru After School în care să îşi aştepte părinţii până se întorc de la muncă. Visau la un loc cald şi primitor în care să se joace, să înveţe şi să primească o masă caldă. Părintele le-a promis că va încerca. Avea de gând să renoveze vechiul Cămin Cultural şi să-l transforme în Centru Social. Dar ştia că nu va fi uşor. V-a cerut atunci ajutorul tot aici, prin Vocea Transilvaniei şi pe pagina de Facebook a Parohiei Dobârlău Vale, prin campania: „ Donează şi tu un metru de faianţă/parchet pentru Centrul Social!” Şi atunci…

„ S-a întâmplat o minune!” spune părintele Lucian Pozna

Oameni din toate colţurile ţării au venit la Dobârlău-Vale şi au făcut o tabără de muncă voluntară. Doar trei zile le-au luat să reconstruiască din temelie Căminul Cultural. Trei zile în care au muncit zi lumină, iar noaptea la lumina proiectoarelor. Cu toţii sunt membrii ai Frăţiei Ortodoxe Sf. Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruinţă.

„ Au fost 20 de oameni din toată ţara care au ajutat la înfăptuirea visului nostru, din Constanţa, Ploieşti, Buzău, Bucureşti, Bacău, Ilfov. Ajutorul lor a fost atât material

cât şi fizic. Am reuşit să facem şi băile, bucătăria, fosa septică şi să instalăm apă curentă.” mai spune părintele, bucuros şi recunoscător peste poate.

Frăţia Ortodoxă Sf. Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruinţă este o organizaţie creştină a cărei membrii vin din toate regiunile ţării. Sunt angajaţi în sistemul de stat şi privat, întreprinzători particulari, elevi, studenţi şi pensionari care fac muncă voluntară şi acte de binefacere pentru comunităţile şi familiile aflate în nevoie.

„Prin mila lui Dumnezeu am lăsat pe unde am trecut mai multă speranţă”, spun membrii frăţiei.

„ Se pot face lucruri măreţe cu bani puţini, doar cu onoare, dragoste şi credinţă.” adaugă tot ei. Prin taberele lor, membrii Frăţiei au făcut până acum muncă voluntară în folosul văduvelor şi copiilor orfani din Rădăuţi şi Ploieşti, a Mănăstirilor Poarta Albă, Buneşti şi Galeşu şi Căminului de bătrâni din Câmpeni. Au reconstruit case afectate de inundaţii şi au asistat bolnavi cronici la domiciliu şi în spitale. Cât despre tabăra de la Dobârleni-Vale: „ ne-a impresionat foarte mult dorinţa părintelui de a schimba soarta copiilor din sat, oferindu-le prin meditaţiile pe care le face zilnic cu ei, şansa de a avea un viitor mai bun. (…) Eram atât de fericiţi că suntem împreună încât oboseala nu era resimţită de nimeni, singurul sentiment ce ne stăpânea pe toţi fiind o foarte mare dorinţă de a face cât mai mult şi cât mai bine.”, împărtăşesc membrii Frăţiei impresiile cu care au rămas.

Şi alt miracol: vara aceasta copiii din Dobârlău-Vale au văzut marea pentru prima dată când au fost cu părintele în tabără, la Costineşti, tot cu ajutorul Frăţiei.

„ Mulţumim dlui. Dan Grăjdean pentru tot sprijinul şi dlui. Ciprian Duca pentru amabilitatea de a ne fi gazdă.” le mulţumeşte părintele celor care au făcut posibilă şi îndeplinirea acestui vis.

A trecut o jumătate de an de când copilaşii din Dobârlău-Vale primesc în fiecare zi câte o masă caldă la Centru Social. Se joacă, învaţă şi mai fac şi năzbâtii sub supravegherea doamnei educatoare şi a doamnei preotese care nu mai prididesc să le şteargă mânuţele ba de zacuscă, ba de lipici. Zacusca, împreună cu alte bunătăţi, compoturi şi dulceţuri, le-au primit de departe, tocmai din parohia Casim, judeţul Bacău.

Aproape, ori departe de Dobârlău-Vale, oriunde v-aţi afla, puteţi contribui şi voi financiar, sau cu produse, la continuitatea acestei mari înfăptuiri. Şi zic mare pentru că pâinea noastră cea de toate zilele, pe care noi o luăm ca garantată, e lucru mare în Dobârlău-Vale. Şi dacă vreţi să ştiţi pentru ce fel de oameni şi pentru ce fel de copii aţi face acest mare bine, am să-l citez Mihai Târnoveanu, un stomatolog braşovean care a ajuns şi el prin părţile acelea.

„Durerea şi puterea sunt deopotrivă mari în Dobârlău-Vale. Pe uliţă am zărit (…) un creştin ce mergea destul de grăbit.

– Unde mergi, Ionuţ? Îl întreabă părintele.

– Mă duc la tanti Ileana, am ceva pentru ea.

Băiatul ţinea în mâini o felie de pâine. Tanti Ileana e imobilizată la pat cu picioarele pline de răni supurânde din cauza unei suferinţe cronice. Ionuţ îi ducea o felie de pâine. Căpătată de undeva. Ne-am dat seama atunci că ne-am întâlnit cu una din rugăciunile pentru care Dumnezeu mai ţine lumea pe acest pământ: Ionuţ şi bucata lui de pâine.”

Stă în puterea noastră să fim şi noi rugăciunea pentru care Dumnezeu mai ţine lumea pe acest pământ. Şi stă în puterea noastră să încheiem acest an îndoliat pentru ţară, pentru creştinătate şi pentru omenire, sărbătorind Naşterea Mântuitorului, mai mult ca niciodată, aşa cum se cuvine: aducând în sufletul cuiva o rază de speranţă.

Un text de Karina Mureşanu Vlad

Sursa: voceatransilvaniei.ro