Și femeile care se machiază se pot mântui… Cu o singură condiţie!

În cadrul volumului „Provocările străzii”, Părintele Constantin Necula abordează tema machiajului dintr-o perspectivă teologică profundă, explicând cum acesta influențează identitatea omului ca persoană creată după chipul lui Dumnezeu. „Gândiţi-vă la machiaj din punct de vedere teologic. Omul, fiind chipul slavei lui Dumnezeu, orice adaos sau scădere din el duce la o demonetizare a lui ca persoană. Se pierde prosopoon-ul, persoana, ceva din identitate.”

Citește și: Ortodoxia cucerește America: Val uriaș de convertiri după pandemie, mai ales în rândul tinerilor!

Analizând simbolistica teologică a machiajului, Părintele Necula face o analogie între expresiile teatrale și natura umană, subliniind că autenticitatea persoanei se estompează pe măsură ce se încearcă o redefinire artificială a înfățișării. „Mă gândesc la o imagine pe care o am de când eram mic, la Braşov, când deasupra scenei de la teatrul de păpuşi erau două măşti: una care râde, alta care plânge. E cea mai bună icoană pe care o am asupra persoanei din teologia bizantină. Cred că pe măsură ce ne machiem, uităm să ne aducem aminte că machiajul ţine de împărăţia inversă a îndumnezeirii. Pe măsură ce te apropii de chipul lui Hristos, chipul tău se şterge şi se aseamănă cu chipul lui Hristos! De aceea seamănă preoţii între ei, pentru că chipul lor seamănă cu icoanele, iar icoanele seamănă cu Dumnezeu.”

Această perspectivă subliniază faptul că, în încercarea de a se individualiza prin machiaj, unele persoane riscă să piardă trăsăturile autentice, ajungând la o alienare a identității lor. „La tănţicele machiate, problema se pune invers. Pe măsură ce vor să se individualizeze, fără îndoială că… se individualizează, nu mai seamănă cu nimic! Uneori nu mai seamănă chiar cu nimic omenesc. Observaţi, există un conţinut teologic al machiajului. Pe de altă parte, există o doză de bun simţ, peste care dacă se trece, este lezată inclusiv frumuseţea feminină, în fond, o fată care se machiază recunoaşte ce? De ce se machiază? Ca să arate mai frumoasă. Deci, în esenţă, fără machiaj e urâtă, e o urmare a unui com­plex. Iar cum complexele au la bază păcate, trebuie să caute ce anume este păcat în ea, încât să aibă nevoie de adjuvantul acesta pentru a merge mai departe.”

Totodată, Părintele Constantin Necula atrage atenția că această tendință nu este specifică doar femeilor, ci și bărbații adoptă diverse artificii pentru a-și modela imaginea socială. „Să ştiţi că nici bărbaţii nu sunt departe de femei la machiaj! Ei nu se machiază cu tot felul de artificii de genul acesta. Ei îşi cumpără care mai de care maşină mai puternică, telefon cât mai şmecher, câte un lanţ, câte un ceas cât mai sofisticat… Există o men­talitate de emisie şi pe linia bărbatului.”

Cu toate acestea, Părintele subliniază că machiajul nu trebuie să fie un motiv de excludere din Biserică, condamnând atitudinile radicale care marginalizează femeile care aleg să folosească astfel de artificii estetice. „Pe mine mă deranjează când pentru machiaj fetele sunt scoase afară din Biserică. Domnişoarelor şi doamnelor care vă machiaţi, nu există anatemă pentru machiaj! Cine vă spune că nu aveţi ce căuta în Biserică pentru că vă machiaţi, acela greşeşte. Acela nu are ce căuta în Biserică, pentru că nu a înţeles că şi ma­chiaţii se pot mântui. Cu o singură condiţie: să se demachieze la timp…”

Citește și: Tragedie imensă în Biserica Ortodoxă: Tânărul preot și medic Ion Bulacu a murit fulgerător, lăsând în urmă o durere fără margini!

Această reflecție propune o înțelegere echilibrată a fenomenului machiajului, îndemnând credincioșii să caute autenticitatea și să evite exagerările care pot duce la pierderea identității spirituale și personale.