Simple linii sau “semnul fiarei” ?

Cod de bare

În cunoscutul său text. Sfântul Ioan Evanghelistul spune: “Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei” (Apocalipsă 13,17). Coincidenţă ! Scopul declarat al codului de bare este tocmai acela de a înlesni actul de comerţ. Pe de o parte produsele sunt rapid şi comod identificate, pe de altă parte comerciantul, are o foarte bună şi eficientă gestionare a stocurilor. Sfântul Ioan mai vorbeşte de “semnul fiarei” sau “numărul fiarei”. Din nou coincidenţă! Codul de bare este chiar semnul unui număr.

În continuare, Sfântul Ioan adaugă: “Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase” (Apocalipsa 13,18).

În codul de bare de mai sus, “barele de siguranţă” au fost evidenţiate cu roşu. Pentru comparaţie, reprezentarea cifrei 6 din codul propriu-zis a fost evidenţiată cu albastru. Seamănă nu?

Pentru codul de bare, standardul cu cea mai mare circulaţie este standardul EAN -13 (prescurtarea de la European Article Numbering, adică Numerotarea Europeană a Articolelor). Conform acestui standard, fiecărui “articol” i se alocă un număr propriu compus din 13 cifre. Acesta permite identificarea ţării de origine, a agentului economic (producător sau comerciant) şi a produsului în sine. În reprezentarea sa grafică, separat de succesiunea de linii şi spaţii care codifică numărul propriu-zis, standardul EAN-13 presupune obligatoriu şi prezenţa la început, la mijloc şi la sfârşit a câte două liniuţe subţiri apropiate şi mai lungi decât celelalte, numite bare de siguranţă. “Întâmplător”, două liniuţe subţiri apropiate sunt, conform aceluiaşi standard, reprezentarea cifrei “6” (vezi imaginea de mai sus). De aici prezenţa în orice codificare EAN-13 a trei cifre „6” la începutul, la mijlocul şi la sfârşitul codului de bare. Nici o legătură cu 666 din textul Apocalipsei… Rostul declarat al acestor liniuţe este unul de ghidaj şi dacă, pentru liniuţele de la începutul codului şi cele de la sfârşit s-ar putea găsi o logică, pentru liniuţele din mijlocul codului, deşi s-a demonstrat că nu au nici o utilitate, se caută încă o explicaţie…

Dar în actul de comerţ participă şi oameni. De la numerotarea produselor la numerotarea oamenilor nu a fost decât un pas care s-a şi făcut. Fiecare avem alocat, bineînţeles de la naştere, cunoscutul CNP sau cod numeric personal (absolut întâmplător CNP-ul este compus tot din 13 cifre…). Şi noi, românii, am început să-i simţim importanţa în viaţa de zi cu zi. Când vrei să plăteşti vreun impozit sau vreo amendă de circulaţie, dacă ai nevoie de un credit de la bancă sau dacă vrei să te angajezi, CNP-ul e deja mai important decât numele. Singurul loc unde CNP-ul e de prisos, e la biserică. În faţa lui Hristos avem numele de la botez.

Sfântul Ioan ne spune: “Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om”. Deci nu este „nume de om” ci „număr de om”. De altfel într-o ediţie franceză din 1997 a Bibliei (Bible en francais courant) sintagma „căci este număr de om” a fost tradusă: „car ce chiffre correspond au nom d’un homme” („căci acest număr corespunde numelui unui om”). Despre asta ne avertiza oare Sfântul Ioan Evanghelistul ? Despre înlocuirea numelui de botez cu un număr ?

A mai rămas doar să reprezentăm CNP-ul în standardul EAN-13 bineînţeles din motive practice şi să acceptăm incripţionarea lui pe mâna dreaptă sau pe frunte din motive de siguranţă… „Şi ea îi sileşte pe toţi, şi pe cei mici, şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi, şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte” (Apocalipsa 13.16).

Biserica Ortodoxă Greacă şi Comunitatea Sfântului Munte au luat poziţie şi s-au implicat direct şi deschis într-o campanie împotriva noului sistem de identitate care urma să se introducă în Grecia. Părintele Paisie Aghioritul a vorbit şi a scris clar despre această problemă, afirmând că „în spatele sistemului se ascunde dictatura mondială, sclavia lui antihrist”.

Unii au comentat că lucrurile ar fi prea evidente, prea la vedere: „Cei care ar vrea să implementeze un astfel de sistem nu sunt aşa de proşti să trădeze cu 666, când Sf. Ioan a spus-o atât de clar în Apocalipsă. Dacă aceasta ar fi urmărit, ar fi făcut-o într-un mod mai inteligent, mai ascuns”. Acestora Părintele Paisie Aghioritul le-a răspuns: „Ei bine, cărturarii şi fariseii nu ştiau Vechiul Testament ? Anna şi Caiafa nu ştiau mai bine ca toţi că Hristos va fi trădat pentru 30 de arginţi ? De ce nu au dat 29 sau 31 de arginţi şi au dat 30 ? Deci erau orbiţi. Ştia Dumnezeu că aşa se vor petrece lucrurile”.

Personal, consider că această problemă există măcar şi numai pentru că ridică probleme de conştiinţă unora dintre noi. Şi dacă ridică probleme de conşriinţă unora dintre noi, trebuie să ne pese, pentru că libertatea conştiinţei e garantată.

Dacă prezenţa lui 666 este, aşa cum s-a spus, o nefericită întâmplare, atunci, din respect pentru conştiinţa religioasă a unor oameni, trebuie să reparăm greşeala. Biserica Ortodoxă a Greciei a venit şi cu o soluţie şi a cerut în 1997 în locuirea numărului 666 în sistemul electronic central al Uniunii Europene cu „orice alt cod numeric”. Până acum, însă, nu s-a schimbat nimic…