Singurul lucru care dă sens vieții noastre
Credința în Dumnezeu este singurul lucru care dă sens vieții noastre. Ea este o taină sădită în adâncul ființei noastre, căci noi oamenii suntem creația mâinilor lui Dumnezeu, și toți purtăm suflare din suflarea Lui de viață.
Mântuitorul ne spune că dacă am avea credință cât un bob de muștar, am putea să mutăm și munții din loc, numai cu cuvântul, neîndoindu-ne în inimile noastre. Atât de mare a fost și credința sutașului din Evanghelie:
„Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit. Și i-a zis Iisus: Venind, îl voi vindeca. Dar sutașul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu, ci numai zi cu cuvântul, și se va vindeca sluga mea.” (Matei 8, 6-8).
„Auzind acestea, Iisus s-a minunat și a zis celor ce veneau după El: Adevărat grăiesc vouă: Nici în Israel n-am găsit atâta credință. Și a zis Iisus sutașului: Du-te, fie ție după cum ai crezut. Și s-a însănătoșit sluga lui în ceasul acela.”
Acest om a crezut că Hristos este Dumnezeu și are putere să facă orice voiește, fie și numai prin cuvânt. La fel și noi trebuie să ne rugăm, cu convingerea că Dumnezeu ne ascultă, și în atotputernicia Sa poate să ne ajute în toate problemele noastre. Iată cum ne învață Hristos să ne rugăm:
“De aceea zic vouă: Toate câte cereți, rugându-vă, să credeți că le-ați primit, și le veți avea.” (Marcu 11, 24)
Nici o clipă nu trebuie să ne gândim: oare Dumnezeu mă aude, oare va vrea să mă ajute, oare poate să facă asta sau alta?
Dumnezeu poate fi “accesat”, mișcat, doar prin credința noastră. Cei care au credință neșovăielnică au putere să ia de la Dumnezeu orice voiesc, dacă cererea lor este bună și curată. Credința este ca o forță uriașă, care “smulge” darurile lui Dumnezeu.
Un exemplu pilduitor în acest sens este și femeia cu scurgerea de sânge:
“Iată, o femeie cu scurgere de sânge de doisprezece ani, apropiindu-se de El pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui. Căci zicea în gândul ei: Numai să mă ating de haina Lui și mă voi face sănătoasă. (Matei 9, 20-21)
“Apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui și îndată s-a oprit curgerea sângelui ei. Și a zis Iisus: Cine este cel ce s-a atins de Mine? Dar toți tăgăduind, Petru și ceilalți care erau cu El au zis: Învățătorule, mulțimile Te îmbulzesc și te strâmtorează, și Tu zici: Cine este cel ce s-a atins de mine?
Iar Iisus a zis: S-a atins de Mine cineva. Căci am simțit o putere care a ieșit din Mine.” (Luca 8, 44-46)
Femeia aceasta nici măcar nu L-a rugat pe Mântuitorul să o vindece. Ea și-a luat singură vindecarea, datorită credinței ei covârșitoare. Iată ce îi spune Hristos Domnul: “Îndrăznește, fiică, credința ta te-a mântuit.”
Multă lume se atingea de Hristos, căci era împresurat de mulțime mare, însă numai această femeie s-aatins cu adevărat de El, prin credință, încât El a simțit că a ieșit din El o putere mare, potrivită credinței ei.
Aceasta este marea minune, că noi putem lua de la Dumnezeu oricând slobozire din necazurile noastre, dacă avem credință mare, nebiruită, nealterată de nici un dram de îndoială sau șovăire. Dumnezeu este Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, și cei care se ating de El prin rugăciune, prin Împărtășirea cu Sfântul Lui Trup și Sânge, sau prin săvârșirea faptelor bune, negreșit iau dezlegare de neputințele lor și mântuire.
Articol relatat de portalul lataifas.ro
