Stricăciunea vi se trage numai din nepăsarea voastră…

De vom vorbi despre apostoli şi îi vom preamări, ar trebui de îndată să plângem văzând ce depărtare ne desparte de ei. Dar noi adesea nu găsim că ar fi vreo greşeală aceasta – şi trăim cu gândul că este peste putinţă să ajungem la o asemenea înălţime.

Iar dacă cineva ne-ar întreba de ce, de îndată vom argumenta aşa: „Acela era Pavel, acela era Petru, acela era Ioan”. Ce înseamnă, oare, că acela era Pavel, iar acela era Petru?

Spuneţi-mi, oare, aceşti oameni nu erau părtaşi aceloraşi firi ca şi noi?

N-au intrat în viaţă prin aceeaşi cale? N-au respirat acelaşi aer? N-au folosit aceleaşi lucruri? Nu se aflau printre ei şi din acei cu soţie şi copii? N-au avut anumite îndeletniciri ca să poată trăi? Iar unii din ei n-au fost robiţi păcatelor? Dar ei au avut din belşug învrednicirea harului lui Dumnezeu. Ei bine, dacă ni s-ar porunci să înviem morţii, să deschidem ochii orbilor, să curăţim pe leproşi, să ridicăm pe ologi, să scoatem dracii, să tămăduim alte neputinţe de acestea, desigur că acoperirea despre care grăim ni s-ar potrivi. Dar când este vorba să ne îndreptăm purtarea şi să dăm dovadă de ascultare, ce legătură este între una şi alta? Voi, de asemenea, vă bucuraţi de harul dumnezeiesc prin săvârşirea botezului aveţi părtăşie cu Duhul Sfânt şi chiar dacă nu puteţi săvârşi minuni, cel puţin aveţi atât cât vă trebuie ca să dovediţi o purtare dreaptă şi scutită de dojană. Astfel că stricăciunea vi se trage numai din nepăsarea voastră…

Sfântul Ioan Gură de Aur

Extras din ”Cuvinte alese” – Ed. Reîntregirea, Alba-Iulia, 2002