Strigătul de alarmă al Părintelui Iustin Pârvu despre ce ne așteaptă: „Nu vom rezista la tot atacul psihologic, pentru că au metode nevăzute”

Într-o perioadă marcată de instabilitate spirituală și dezorientare morală, cuvintele rostite odinioară de Părintele Iustin Pârvu capătă o greutate cu totul aparte. Mărturiile sale nu se limitează doar la observații asupra unei stări de fapt, ci devin o chemare la trezire duhovnicească, în fața unor pericole tot mai subtile, dar profunde, care amenință discernământul și libertatea lăuntrică a omului.

Citește și: Marturii tulburătoare de la înmormântarea părintelui Arsenie Boca: „A deschis ochii în sicriu!”

„Dacă nu vom avea rugăciune cu străpungerea inimii, nu vom rezista la tot atacul psihologic, pentru că au metode nevăzute de reeducare a minții. Astăzi mi se pare că nepăsarea este cel mai greu păcat. Nu mai simțim nimic la rugăciune, nu avem lacrimi de pocăință. Vor veni vremuri în care numai cei ce vor simți harul lui Dumnezeu vor putea distinge binele de rău. Cu mintea omenească va fi cu neputință de ales între bine și rău. Vor fi mari înșelări și numai harul lui Dumnezeu ne va putea izbăvi de ele. Așadar, rugați-vă, rugați-vă să nu cădeți în ispita înșelării! Pentru că numai prin rugăciune putem primi harul lui Dumnezeu. Dacă nu ne rugăm și perseverăm în lenevia și nepăsarea noastră fără pocăință, atunci este posibil să pierdem instinctul îndreptării. Să ne ferească Dumnezeu să pierdem instinctul îndreptării!”

Mesajul Părintelui nu este adresat doar monahilor sau celor angajați într-o viață duhovnicească riguroasă, ci tuturor celor care trăiesc în lume, dar care riscă, în lipsa rugăciunii și a pocăinței, să devină vulnerabili în fața înșelărilor contemporane. El sugerează că discernerea morală nu mai poate funcționa doar prin rațiune, ci că e nevoie de lucrarea harului pentru a păstra o viziune limpede asupra binelui.

Citește și: Blasfemie șocantă în Postul Paștelui: Mormântul unui preot din Cluj a fost profanat cu brutalitate

Pe fundalul unui prezent în care relativismul moral devine normă, iar manipularea subtilă prin mijloace psihologice sofisticate pare să modeleze gândirea colectivă, cuvintele acestui mare duhovnic român capătă caracter profetic. Apelul la rugăciune devine astfel nu doar un îndemn religios, ci o formă de rezistență împotriva pierderii sinelui.