Toate bolile de stomac, de intestine, de rinichi, de ficat şi afecţiunile psihice se produc din cauza gândurilor rele şi a supărărilor lăuntrice! Mai bine stai de vorbă un pic cu Maica lui Dumnezeu și urmează acești 8 pași:

Părintele Porfirie trage un semnal de alarmă puternic: Toate bolile de stomac, de intestine, de rinichi, de ficat şi afecţiunile psihice se produc din cauza gândurilor rele şi a supărărilor lăuntrice! Mai bine stai de vorbă un pic cu Maica lui Dumnezeu și urmează acești o pași:

Multe boli se datorează gândurilor rele

Părintele Porfirie, mare duhovnic al Greciei contemporane, învăţa pe ucenicii săi faptul că multe din bolile lor se datorează gândurilor rele. Toate bolile de stomac, de intestine, de rinichi (piatra la rinichi), de ficat şi afecţiunile psihice se produc din cauza gândurilor rele şi a supărărilor lăuntrice.

Unele organe umane sunt, mai mult decât altele, îmbolnăvite de gândurile rele. De pildă, egoismul şi invidia îmbolnăvesc mai ales ficatul; pe când mânia, gelozia şi frica otrăvesc mai degrabă inima.

Efectul rău al gândurilor rele se poate observa foarte uşor din circulaţia sângelui. Astfel în urma unui acces de mânie se poate observa răcirea extremităţilor corpului uman.

Gândurile rele produc numeroase toxine în creier şi-n organism, iar gândurile pătimaşe înveninează toate celulele trupului. O criză de mânie poate distruge celulele nervoase, precum un scurtcircuit un bec electric.

Ȋndeosebi digestia suferă când creierul este neliniştit. Poţi să mănânci bine şi să elimeni normal şi totuşi ţesuturile să sufere de foame, dacă otrava supărării sau altă otravă mentală ţi-a stricat calitatea şi compoziţia sucurilor digestive. Când sufletul este deprimat de frică, de grijă, de gelozie, de mânie, sau de ură, sucul gastric este secretat în condiţii nepotrivite, este de calitate inferioară, nu mai are compoziţia chimică normală şi adeseori conţine toxine. Să nu staţi niciodată cu necazurile la masă, căci nimic nu distruge mai repede digestia decât o minte cu gânduri neliniştite şi pline de griji şi frică.

Grija, neliniştea, deznădejdea sau ideile panicarde, dacă ne copleşesc, ne micşorează energia şi vitalitatea, grăbesc rănirea şi scurteză viaţa. Cinci minute de mânie sau zavistie pot dăuna atât de mult sistemului nervos, încât vindecarea poate dura uneori mult timp, iar câteodată răul este ireparabil.

Ȋmpotriva acestora, Părintele Porfirie dădea următoarele sfaturi:

Să spui mereu adevărul!

Să faci totul cu calm!

Să te rogi pentru a deveni mai bun!

Să fii întotdeauna bun şi ascultător!

Să ai răbdare cu ceilalţi!

Să nu te necăjeşti!

Să nu fii prea sensibil!

Să fii destoinic în munca ta!

Să fii un exemplu demn de urmat, pe calea lui Hristos! în acest fel te vei izbăvi de gândurile rele şi de bolile tale.

Sursa: Parintele Daniel de la Rarau, Gandurile bune in viata crestinului ortodox. Viata ca o praznuire duhovniceasca, Ed. Panaghia, Colectia „Rugul Aprins”, 2013

***

Rugăciune puternică, la vreme de ispită

Doamne, Doamne, Cel Care ai îngă­duit diavolului să ispitească în Rai pe strămoșii noștri Adam și Eva, spre a le încerca ascultarea și supunerea; Cel Care, de asemenea, ai îngăduit dia­volului să ispitească cu îngrozire și cu grele su­ferințe pe Dreptul Iov, robul Tău, pen­tru ca și mai lămurit să se vădească virtuțile și credința lui întru Tine; Cel Care ai dat îngă­duință satanei să se apro­pie cu ispitire de Însuși Fiul Tău, spre a-L îmbia și a-L momi cu poftele și deșertă­ciu­nile acestei lumi, pentru ca, înfrânt și rușinat, acest duh blestemat să audă din gura Mântuitorului lumii cuvintele: „Înapoia Mea, satano, căci scris este: Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai Lui Unuia să-I slujești!”; Cel Care tuturor drep­ților și sfinților Tăi le-ai dat vremi de ispitire și de grele îndoieli, pentru ca, prin ele lămurindu-se, să iasă și să rămână și mai întăriți în credința, în nădejdea, în dragostea și în supu­nerea cea către Tine; Însuți, Atot­pu­­­­ternice și Preabunu­le Stăpâne, aju­tă-mi și mie în această clipă grea, când duhul satanei îmi tulbură mintea cu îndoieli și cu îmbol­diri, și când vi­clene amăgiri îmi fră­mân­tă inima și sufletul.

Arată-mi, Mi­los­tive, adevă­rul și calea Ta cea dreaptă, pentru ca, biruind uneltirile de acum ale diavolului, să mă pot bucura de cuvintele Aposto­lu­lui Tău Iacob, care zice: „Fericit bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit fă­cân­du-se, va lua cununa vieții, pe care a făgă­duit-o Dumnezeu celor care Îl iu­besc pe El”.

Dăruiește-mi, Stăpâne, inimă cu­rată și credință tare, pentru ca în aceste clipe să pot cânta dimpreună cu prorocul Tău David: „Doamne, cât s-au înmul­țit cei care mă necăjesc! Mulți zic sufletului meu: Nu este mân­tuire lui întru Dumnezeul lui! Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu ești, slava mea, și Cel Care înalți fruntea mea! Cu glasul meu către Domnul am strigat și m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui! A Domnului este mântuirea și peste tot poporul Tău binecuvântarea Ta”. Amin.