Un individ care se atinge de un copil, sau se atinge de curăţenia unei tinere face o monstruozitate care depăşeşte şi pe diavolul

Este greu să menţii o relaţie curăta cu o fată până la căsnicie?

Ai putea dumneata să te mai uiţi în ochii unei fete după ce ţi-ai bătut joc de ea, după ce i-ai călcat în picioare fecioria? Să ştiţi că numai cel care păstrează o desăvârşită curăţenie în gânduri este prieten adevărat. Eu când mă uit la copil, rămân cutremurat când văd că se atentează la el. Sunt monştrii care vor să folosească trupuşorul copilului. Este o monstruozitate. Eu nu pot înţelege. Un individ care se atinge de un copil, sau se atinge de curăţenia unei tinere face o monstruozitate care depăşeşte şi pe diavolul.

Când văd un copil eu mă sfinţesc! Se trezesc în mine toate gândurile cele sfinte şi mari, când mă uit la un copil. Acelaşi lucru se întâmplă când mă uit la orice om – mă sfinţesc, mă curăţesc. Aşa trebuie să fie şi prietenia între băiat şi faţă: să păstreze această frumuseţe. Sigur că există impulsuri, pentru că ai în spate păcatul strămoşilor, păcatul strămoşesc, şi ispitele vin. Dar dacă un tânăr este cuminte, deştept şi se roagă, ştie să-şi respecte prietena.

Omul se satură foarte repede de plăceri, nu mai vrea să o vadă pe femeie şi din această cauză divorţează. De aceea se sparge iubirea sufletească şi legătura dintre bărbat şi femeie devine o legătură de circumstanţă, de interese. De multe ori când stau de vorbă cu oameni căsătoriţi şi când le vorbesc de soţ sau soţie văd că se încruntă. Nu le face plăcere. S-au săturat unul de altul. Şi trăiesc, se forţează să trăiască, că mai au copii, mai au interese materiale.

Dar nu se mai iubesc, nu se mai respectă. De aceea este nevoie de puritate, de curăţenie, de cumpătare. Ele sunt necesare ca să se păstreze echilibrul în viaţa omului şi tot prin ele sunt păstrate dragostea şi armonia în viaţă.

Extras din interviul IPS Iustinian, arhiepiscopul Maramuresului si Satmarului