Uneori, Îl simţi pe Dumnezeu mai aproape chiar şi într-o simplă bisericuţă de ţară, asistând la sfântă slujbă liniştită

Consideraţi folositoare vizitele periodice ale credincioşilor pe la mănăstiri şi alte locuri sfinte?

Oamenii sunt curioşi să vadă şi să audă, dar nu ştiu cât se vor strădui spre plinirea lor. Mulţi doresc să meargă nu numai la mănăstiri din ţară, ci chiar la Ierusalim. Eu, unul, nu am fost. S-ar putea să greşesc.

Dar atât la praznicele mănăstirilor, la hramuri…, slujbele se săvârşesc cu mult fast şi cu multă lume, dar nu ştiu cât te poţi reculege în astfel de ocazii. Uneori, Îl simţi pe Dumnezeu mai aproape chiar şi într-o simplă bisericuţă de ţară, asistând la sfântă slujbă liniştită.

Dacă mă întorc de la Ierusalim şi nu se observă acea convertire de pe drumul Damascului, atunci se deduce că am fost atras mai mult de o curiozitate decât de seriozitate. Oare nu ne întâlnim noi cu Dumnezeu mai ales în cadrul sfintelor slujbe şi în împărtăşirea cu Sfintele Taine?

Uneori nici aceste prezenţe nu rodesc. De ce? Pentru prea puţina osteneală ce o depunem pentru această rodire. Din fericire, dacă s-ar îmbina cele văzute bune la mănăstiri şi la Ierusalim cu punerea lor în practică, rodirea ar fi mult mai ziditoare.

Părintele Ioanichie Bălan

Extras din „Convorbiri duhovnicești”, Episcopia Romanului și Hușilor, 1984