Uneori, tânărul o ia la fugă, părăsind-o pe tânără şi lăsând-o în voia soartei

Atunci ce se va întâmpla? Ceea ce se întâmplă şi astăzi cu toţi tinerii ce au relaţii trupeşti mai înainte de căsătorie. Este cunoscut că aceştia, mai puţin excepţiile, iau aminte ca în aceste relaţii ale lor să-i evite pe „nedoriţii acţiunii nelegale”. Este de asemenea cunoscut că în ciuda tuturor metodelor de păzire, un anumit procentaj al acestor relaţii sfârşesc în zămislire, pentru că o metodă de „anticoncepţie” absolută şi sigură 100% nu există. Ce se întâmplă, aşadar, în aceste cazuri?

Cum se poate face faţă problemei? Experienţa zilnică spune că înaintea tânărului şi a tinerei se pun trei soluţii.

Prima: biruind sau îndepărtând orice piedică şi orice greutate, se grăbesc la căsătoria lor, aşa încât pruncul să se nască „prematur”, adică după 7 sau 5 sau 3 luni, nu însă în afară de căsătorie, ci înlăuntrul „cuibului” familial pregătit.

A doua: când piedica în grăbirea căsătoriei este de netrecut (de pildă, neconsimţirea tânărului, fie deoarece nu a acceptat încă în mod serios pe acea tânără ca pe viitoare a sa soţie, fie deoarece îi este cu neputinţă să fie nepăsător la reacţiile părinţilor lui etc.) şi tânăra însărcinată nu primeşte să ucidă zămislirea sa, atunci se naşte un copil în afară de căsătorie. Cazul acesta are multe variante. Uneori tânărul o ia la fugă, părăsind-o pe tânără şi lăsând-o în voia soartei, în acest caz fiind posibil să înceapă şi acţiuni judecătoreşti; alteori, tânărul rămâne alături de ea şi o ia în căsătorie mai târziu, când recunoaşte şi pe cel (sau cei) de dinafară căsătoriei.

În cazul părăsirii ei, uneori tânăra „se tăinuieşte pe sine” într-un fel sau altul (de pildă, prin mutarea într-un loc unde este necunoscută) şi atunci când pruncul se va naşte, sau îl compromite, sau îl va da spre înfiere unei a treia per­soane.

Alteori primeşte în întregime responsabilităţile faptei ei şi rămâne mamă necăsătorită.

Iar altă „soluție”, care pare, din păcate, mai „uşoară” şi pentru aceasta este mai obişnuită, este avortul, adică uciderea unei făpturi nevinovate!… Experienţa duhovnicilor este îngrozitoare în cazul acesta. Pentru că procentajul tinerelor care au relaţii trupeşti înainte de căsătorie, chiar şi numai cu viitorii lor soţi, şi nu recurg la avorturi este foarte mic. Marea mulţime a tinerelor aces­tora s-au dedat avorturilor, şi de obicei nu doar o dată… (Să nu uităm că pe la duhovnici trec nu doar credincioşii conştienţi şi în cunoştinţă de cauză…).

Arhim. Epifanie Teodoropulos – ”Familiei ortodoxe, cu smerită dragoste”, Ed. Evanghelismos