„Vino să îți arăt ce fac eu de-o vreme. Să faci și tu, întocmai ce voi face eu…”

Un frate mi-a spus:

„Sfârșisem Sfânta Liturghie la biserica Sfântul Nicolae din Kallisia și mergeam pe cărare, îndreptându-ne spre locul unde lăsasem mașina, pentru a ne întoarce în Atena. Bunicuțul mergea încet înaintea mea, iar eu veneam chiar în urma lui. Atunci mi-a venit ideea să calc și eu exact pe urmele Bătrânului, în timp ce spuneam în gând următoarea rugăciune:

„Doamne, Te rog, ajută-mi să calc pe urmele Părintelui Porfirie, în viața mea duhovnicească, și să îi semăn cât se poate de mult, așa cum acum calc întocmai pe urmele sale”. O vreme am continuat drumul astfel, călcând pe urmele părintelui și spunând în tăcere această rugăciune. La un moment dat Bunicuțul se opri și m-am oprit și eu. Apoi se întoarse spre mine și mă binecuvântă, făcând semnul Sfintei Cruci, tocmai fiindcă știa tot ce făceam și ce ziceam în sinea mea”.

Fie ca noi toți să avem binecuvântarea sa.

***

Într-o zi Bătrânul mergea pe o cărare. În spatele lui mergeau doi frați duhovnicești. La un moment dat unul îi spuse celuilalt:

– Vino să îți arăt ce fac eu de-o vreme.

– Ce? îl întreabă celălalt.

– Să faci și tu, întocmai ce voi face eu.

Și se duse în spatele Bunicuțului, pășind pe urmele sale, adică unde pășea Bătrânul, își punea piciorul și el.

Atunci fratele îl întreabă:

– Dar de ce faci așa?

– Ca să îi seamăn întru totul și ca să vezi cât de mult țin la sfinția sa.

Atunci a început și acela să pășească așa cum îi arătase fratele.

Bunicuțul, care de bună seamă știa ce făceau cei doi în urma sa, se amuza.

Măcar de ne-am învrednici și noi acum să călcăm pe urma pașilor săi duhovnicești.

Anastasios Sotirios Tzavaras

Extras din „Amintiri despre Bătrânul Porfirie, părintele nostru duhovnicesc, străvăzător şi înaintevăzător”, Ed. Bunavestire, Bacău, 1999